”SINGURĂTATEA VERTICALELOR”

Ca să lămurim un lucru de la început și să fie clar. Scriu despre ce-mi trece prin cap. Dar ceea ce-mi trece prin cap am trait, așa ca nu e ficțiune.

Acum să trecem la ceea ce ne doare.

După cum spuneam într-o postare pe  Facebook, nu reușesc să îi înteleg pe cei care se plâng că nu pot să facă mișcare în natură de unii singuri. Băi frate dar oricât încerc, nu reușesc. Ok, hai să spunem că exista oameni  fricoși, care au frică de animale sălbatice și de vreme rea. Că până la urmă astea sunt în capul lor singurele pericole reale care le poți întâlni în natură. Bine, acum nu vorbim aici despre faptul că ești ignorant și mergi fie neechipat, fie fară să știi în prealabil unde mergi, în ce te bagi și sfârșești într-o râpă cu gâtul rupt. Excludem variant asta.

Așa ca intr-o zi te trezești că ceva se schimbă în mersul universului tău și prietenii sau gașca nu te mai sună sa te anunțe că se iese fie la bike, fie la alte cele. Asta e varianta 1. Varianta și mai rea e să schimbi voit ceva în viața ta, sau în atitudinea ta, să începi să faci lucrurile mai bine sau cu mai multă hotărâre. Atunci clar ești trecut la categoria performer și soarta îți e pecetluită. Nu te mai caută nimeni nici să ieși la cico. Acum clar ai ajuns singur. Așa că, fie zaci pe canapea la televizor uitându-te la Discovery si te plângi pe Facebook toată ziua cât de prost ești, fie faci ceva. Adică scoți nasul din casă și te duci. Unde …. Păi unde vezi cu ochii și-ți face plăcere. Aici intervin cele 2 probleme. Păi te-ai duce, dar îți e frică să nu sfârșești măncat de urs sau că te prinde vremea rea, ești singur și începe panica. Da să nu mint se poate întâmpla și una și alta.

Eu am ajuns să merg singur si cu bike-ul ( fie că e road bike, fie că e mtb ) si la alergat, trecking, schi de tură etc. Am fost în zone cunoscute drept umblate de urși cum ar fi partea nordică a Bucegilor sau zone puțin bătute de om în Maramureș. Dacă am întâlnit animale? Din fericire, da. Dacă am fost într-un pericol real? Tot din fericire, niciodată, nu. De ce? Păi dacă nu ești manelist ( atunci te papa ursu clar ) și respecți câteva reguli generale de bază totul e ok. Dacă e să ne referim la animale atunci una din reguli e să faci zgomot să știe că ești și tu în vizită la ele acasă, dacă ne referim la condiții meteo atunci normal te salvează cunoștintele tehnice și echipamentul.

Din experiența peronală vă spun că cele mai faine ture au fost cele în care am fost singur, sau în grup foarte mic. Maxim 2 sau 3 persoane. Au fost ture în care am întâlnit ursu, mistreți, caprioare și au fost ture cu vreme rea la munte în mediul alpin înalt. Clar au fost ture, probabil cele mai multe, în care soarele strălucea pe cer și animalele prietenele mele își vedeau de treaba lor. Dacă e normal să mergi în grup? Normal că e, mai ales atunci când mergi cu oameni faini, cu care te întelegi și pe care știi că te poti baza la greu.

Așa că, dacă ești într-o etapă în viață când ești în situația de a ieși singur, nu ezita. Natura e frumoasă și dacă ești singur, ursul clar nu te mănâncă dacă nu ești manelist iar echipamentul te ajută dacă ai grijă de el.  Și nu în ultimul rând, dacă ai grijă de natură, îți arată cele mai frumoase parți ale ei când te aștepți mai putin.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *