Schiorul de vineri

Suntem in scaun, in C1. Clasic, daca e ianuarie e Kitzbuhel/Austria. Radem si daca ma gandesc acum nu stiu daca radeam doar de prostiile care le debitam in scaun, sau din cauza oboselii si a durerilor de la nivelul picioarelor. E ultima zi de camp si am ales ca in dimineata asta sa facem tehnica de partie.Urcam, dar involuntar aruncam un ochi spre cei care coboara pe partie. Si in discutiile pe care le avem isi face simtita prezenta vocea lui Ion: ‘’Vedeti, astia sunt schiorii de vineri. Isi iau liber de la job vineri, vin la schi cu sentimentul ca au acces la „mileage” agresiv in plus pe pirtii goale – niste „world cup racers wanna be”  dar de fapt sunt cam praf la dat . Cred ca stiu sa schieze dar e in buna parte doar in mintea lor. Noi radem zgomotos, dar nici noi nu suntem departe de ei.

Pana la urma asa ma simt si eu. Un schior de vineri. 

Acum ca tot am pomenit de Ion, Kitz, C1 si Austria sa va si spun ce am cautat acolo. A cam devenit deja o traditie sa particip la camp-urile organizate de, consider eu, prietenul meu Ion Trandafir.In camp-urile astea, care sunt un mixt de back country skiing si tehnica de schi pe partie, te duci cu impresia ca nu esti chiar varza si te intorci de acolo vesel, pus pe ganduri, dar ravasit cu privire la ce stii si ce nu stii. Realizezi ca desi crezi ca esti un as, de fapt esti cam varza la tehnica de schi. Adica un schior de vineri.

Prima zi prima surpriza.

Se decide ca in prima zi sa bagam un mix de partie si offpiste (mai mult partie). Cuminte intreb cu ce setup sa ma dau. Ion, zambitor, spune: pai cu alea de slalom. Asta inseamna un clapar Lange de race ( flex 130 ) si schie de slalom ( 165 inaltime, cu radius de 14 m ). Pana la urma, cu toata surpriza, n-a fost tocmai rau. Schiele au mers brici pe partie si super acceptabil in offpiste, pe tocatura si ceva powder.

Alta zi, alt setup.

Ala de back country. Schie lungi de 185; clapar Scapra de tura, cica mai ‘’prietenos’’, care permite si partea de up si cea de down. Si ca surpriza sa fie maxima, am facut si tehnica de partie si offpiste cu schiele de 185, late de 106 sub clapar. Culmea, schiele merg maxim in offpiste de data asta, dar super acceptabil pe partie. Zambesc. Ii multumesc lui “domn Profesor“ Ion care a avut dreptate si de data asta. In rest zilele au fost la fel (mai putin ultima ). Un mix de back country si schi pe partie, cu multe indicatii tehnice, multe repetari si putine laude. Pana la urma, sunt doar un schior de vineri. 

Normal ca in fiecare zi ajungem cam la limita la lifturi pe partea de intoarcere. Bagam un weiss bier, iar la 22 suntem deja in pat pentru ca urmeaza o noua zi cu trezire matinala la 6.30. Peste zi ii dam cat putem “blana” de la 8.30, cand deschid lifturile pana cand ajungem sa ne retragem de pe munte la ora 16. In rest, anul asta, clar am fost mai bine pregatit fizic. Asta am constatat pentru ca picioarele mi-au rezistat pana in ultima zi cand, normal, dupa cele 2 ore de tehnica pe partie, a urmat o goana nebuna la masina sa schimbam setup-ul, sa traversam toata statiunea si sa ajungem in capatul ei pentru a participa si la partea de back country. Tura pe partea de up la foca a fost relaxanta, dar in jos am reusit sa-mi “rup picioarele”. In rest, am avut de toate. De la tehnica schiului pe partie, la back country pe tocatura si powder ramas de la ultima ninsoare, la nelipsitele traversee care te duc la fata pe care vrei sa schiezi si traverse care te scot inapoi la lifturi. Au fost 6 zile de schi fain, cu multa informatie noua de asimilat, cu ras in hohote in lifturi si trupa super faina.

De ce Kitzski. Pai pentru ca muntele ofera multiple posibilitati de a ajunge sus cu lifturile si apoi cu ceva transfer, nu foarte mare, ajungi sa te dai pe unde vrei offpiste. Pentru ca fie ninge, fie nu, partiile sunt impecabile in fiecare dimineata. Pentru ca zona e faina, iar cazarea e super decenta chiar in mijlocul localitatii Kirchberg si pentru ca, pana la urma …. ne place sa ne dam.