Salzkammergut.

Iar  e mijloc de saptamana. Bike-ul se uita la mine semn clar ca vrea sa fie bagat in seama. Asa ca spre seara, scot bike-ul, si frumos il spal. Dezmembrat, degresat, gresat toale cele. Clar ii place, doar e un pursange italian. Mai putin eu ala care de pedale. Da ne place, mie sa il spal iar lui sa se lase spalat. Se simte bine, iar la sfarsit luceste frumos. Stie ca urmeaza sfarsitul de saptamana in care trebuie sa aiba clar grija de mine. Adica fara pene, fara cazaturi, ca doar ne dam intr-o zona faina.

Doar ne dam prin Salzkammergut.

Salzkammergut, zonă care de la lacuri la munți de 3000 m are de toate. De la pastrarea incredibilă a traditiilor care dăinuie de sute de ani de pe vremea când țara asta era imperiu, la modernism aici gasesti orice.

Dar sa revenim la lacuri, munti, traditii si ceva istorie.

Asa ca azi incepem cu lacurile. Da lacurile, ca sunt multe, mai mari sau mai mici dar toate faine si fiecare cu cel putin cate o localitate legendara pe mal.

Attersee e cel mai mare ca suprafata in zona si spun gurile rele e si lacul cu cea mai mare adancime din Austria. Daca e sa ne luam dupa crucile de pe malul lui, tind sa cred asta. Crucile, crucile sunt ale scafandrilor amatori si profesionisti care si-au pierdut viata in acest lac. Si crucile nu sunt putine. Dar asta nu inseamna ca, in turele mele de road bike pe malul acestui lac, nu am vazut zeci de scafandri atrasi de magia adancurilor.

Localitatea care poarta numele lacului este Atersee am Atersee, localitate veche, care isi pastreaza infatisarea imperiala si datorita faptului ca primaria nu doreste sa schimbe nimic din ce e acolo. De fapt, toate localitatile care strajuiesc lacul isi pastreaza farmecul vremurilor trecute. Localitatile astea sunt pline de campinguri, pensiuni si hoteluri pe gustul si buzunarul oricui. Intalnesti aici de la locuitorii traditionali, la oameni super bogati care nu etaleaza acest lucru, cu care bei bere la masa sau dai  o tura de bike.  Pana la urma, la bere si in alte situatii toti suntem egali se spune aici. Asa ca, daca iesi duminica la lac, o sa admiri florile de la geamurile fiecarei case, masinile mai noi sau foarte vechi, intretinute impecabil si o sa realizezi ca oamenii astia au un respect incredibil pentru orice. Chiar si pentru un biciclist ca mine pe care nu il puteau depasi din cauza curbelor. Asa ca, asteptau  cuminti in spatele meu, eu ruland cu 30 la ora. Sa nu claxoneze nimeni, sa nu vad semne obscene, sa nu scot eu bidonul cu apa sa-l arunc intr-un parbriz cum mai faceam prin tara …. ceva de nedescris. Cand au inceput sa ma depaseasca am realizat ca, coada era cam de 40 de masini. Asa ca am admirat 100 de ani de istorie automobilistica care ma depasea.

Attersee- ul asta e strajuit de munti. Schafberg-ul e stanca care se ridica direct din lac pana pe la 1700 m si in varful careia este o cabana. Dar despre asta o sa vorbim cand vorbim despre Wolfgangsee.

Mondsee e fratele mai mic al lui Attersee. La fel de curat la fel imprejmuit de localitati vechi, intre care se detaseaza parca Mondsee localitatea care da si numele lacul. La fel plin de camping-uri, pensiuni, hoteluri pe buzunarul oricui. La fel ca pe Attersee e plin de veliere, de barci cu motor, de oameni care practica kite-surf si stand up paddling.

In rest, in Mondsee vei gasi o catedrala catolica foarte veche, care parca e si mai celebra datorita filmului Sunetul Muzicii. Aici, in aceasta catedrala a fost filmata scena casatoriei intre cele 2 personaje principale din film. Asa ca, aceasta catedrala e un must have in ceea ce priveste Mondsee-ul. In rest, oameni primitori, mancare buna si un loc fain pentru o vacanta de vara. Nu cred ca mai este cazul sa amintesc ca toate aceste lacuri au pe margini promenade si sosele unde clar poti sa te plimbi, sa alergi sau sa te dai cu bike-ul. Lacul in totalitatea lui e propriete privata, apa e impecabil de curata si declarata potabila. Tot gurile rele spun ca un anume om de afaceri israelian, a incercat sa cumpere pentru imbuteliere apa din lac dar proprietareasa nu vinde nici un picur de magie albastra austriaca. Si bine face. Pentru ca un cred ca exista zi in care cineva sa nu alerge, sa nu se dea cu bike ul, sau sa practice sporturi nautice langa sau in apa lui.

Cum zona e mare si articolul e mai lung, restul povestii intr- o postare viitoare. Promit sa nu dureze mult. In rest, iesiti din casa, respectati si ocrotiti natura. Probabil ca, dupa suflet e lucrul cel mai de pret care omenirea il are.

Tschuss.