Fotograf/farmacist/prieten.

E vineri seara.

Încep sa urc cu mașina de la mănăstirea Sâmbata pe valea Sâmbata în sus. E februarie 2016, drum  cu zăpada, greu. Cu chiu cu vai ajung la pâna aproape de parcarea de la capatul drumului. Întorc mașina, o las cu botul la vale, scot rucsacul cu echipament din portbagaj și îi dau în sus.

În sus înseamnă că destinația mea e refugiul Salvamont de pe valea Sâmbata, locul de desfășurare al activitaților la care particip și eu. Încep urcușul pe poteca care șerpuiește prin pădure iar pe neșimțite se întunecă. La ieșirea în golul alpin viscolul își face prezența și noaptea la fel. De vis. Merg mai departe încercand să ma orientez după urmele încă neacoperite de viscol, dar cam degeaba. Mare noroc cu indicatoarele turistice și până la urmă spre finalul urcușului cu luminile aprinse ale cabanei. Într-un final, după un drum nu neaparat greu dar totuși anevoios, ajung la refugiul Salvamont. Intru, salut lumea, facem cunoștintă, ne încălzim cu un ceai, stăm la o vorba. Lumea continuă sa apară și mai târziu în noapte, iar la un moment dat intră un tip și se recomandă: ‘’ eu sunt Ghiță.

Se face prezența și suntem aproape toți, iar Ghiță e de fapt Popa Gheorghe, farmacist, din Târgul Neamț.

Intrăm în camera de la parter unde se doarme la prici, și Ghiță al meu despachetrează. Și începe să scoată din rucsac o gramadă de scule de facut poze. Iese afară face o poză ne-o arată și poza place tuturor. A urmat o noapte în care doar eu și Ghiță am dormit sus ( priciul fiind etajat ). Mare greșală, pentru că sus căldura era înfioratoare iar asta a alungat somnul, așa că ne-am ales cu jumate noaptea plină de povești, iar restul de jumate cu încercări repetate de a adormi. Au urmat 2 zile faine, pline de activități specifice cursurilor de salvare în avalanșă și nu numai, timp în care zic eu am devenit prieteni. În rest au urmat alte weekend-uri petrecute împreună, la Bâlea sau în Cheile Râșnoavei, iar în acest timp am descoeprit ca marea pasiune a lui Ghiță e fotografia.

Acum, de ce cară pe munte în rucsac mult și divers echipament foto, când își dă seama că pozele pe care le face sunt wow, descoperiți în răspunsurile la întrebările de mai jos:

Ghiță, ce te face să duci apratele cu tine în sus pe munte?

Intodeauna peisajul, muntele este fascinant aproape in orice situatie, in orice moment se poate intampla ceva. Chiar am cateva fotografii reusite din Alpi, in turele la  schi, chiar si cand schiez am cu mine un aparat foto pentru ca la altitudini mari vremea se schimba foarte repede iar schimbariile de vreme de cele mai multe ori sunt spectaculoase.

Undeva in Valloire pe o partie de schi.

Daca iarna muntele este de multe ori alb-negru ca sa spun asa, primavera spre vara sau vara cand de multe ori pe munte abia vine primavera peisajul devine mai colorant si de multe ori te simti in rai ca sa spun asa.

Când iți dai seama că poza e wow?

O fotografie este wow cand se alineaza planetele J. De obicei un anumit loc in anumite conditii poate sa fie incredibil de spectaculos si de frumos.

Una dintre fotografiile mele preferate am realizat-o in niste conditii la care doar am visat vreo doi ani pentru ca nu am avut niciodata parte de conditii deosebite. Este vorba despre fotografia Lacustre cand dupa rasarit deasupra lacului s-a ridicat o ceata sufficient de deasa ca sa dea copacilor din apa o nota de mister.

Alta data te ajuta starea de spirit impreuna cu locul si oamenii care te insotesc, starea de bine se transmite de obicei in fotografiile pe care le fac.

Când ti-ai dat seama că fotografia e mai mult decât un hobby?

In 2014 am fost intr-o tura foto in Norvegia, am stat aproape 10 zile si cele mai multe nopti le-am dormit in cort, pot sa spun ca acolo am invatat sa fac fotografie de peisaj si de natura, am avut noroc si de putin wildlife.

Pozele facute de Ghiță le puteți vedea fie la el pe blog http://gphoto-blog.blogspot.co.at/ fie pe pagina lui de Facebook https://www.facebook.com/gphotoblog/ . Multe din ele au fost selectate ca poza zilei sau editors choice de celebra publicație National Georgaphic. În rest totul e cancan, adica ne leaga o prietenie faină chiar dacă acum ne despart ceva km.

După cum spuneam n-am prieteni tare normali, dar am prieteni buni.

Așa va doresc și vouă.

Ps: toate pozele care apar în acest material sunt proprietatea lui Popa Gheorghe, iar orice folosire a lor în orice scop fără acordul proprietarului se sanctionează conform legilor in vigoare.

 

 

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *