Schafberg runde mtb.
No, deschid un ochi. Da doar unul. Pffff, ceață. Asta nu e o dramă pentru că la un moment dat ceața se ridică și apare soarele. Că e răcoare nu e un mare stress.
Așa că la ora 11, deși cam târziu, pun bike-ul în mașină și pornesc.
După cum mi-am propus acum 2 săptămâni, a venit vremea să fac Schafberg runde. Aveam idee legat de cam ce și cum, da așa o idee vagă. Parchez, parcarea plină de bike-ri de diverse vârste cu diverse stiluri de biciclete. Mă încalț, scot bike-ul și după o mica bâjbâială la început sunt pe calea cea bună. Pădurea ca toamna plină de diverse culori care îți fură când un ochi când celălalt. Niciodată amandoi că mai trebuie să mă uit si la drum. Așa că îi dau în sus. Prima urcare nu e neaparat prietenoasă, 6 km cu un vertical de 550 m, dar îti arată peisaje care merită efortul. Urcarea asta te scoate fix la cabana despre care v-am vorbit și data trecuta adică la Buchberghutte. Ca un turist serios, opresc aici, bag o prăjitură și o cafea.
De aici drumul continuă tot pe forestier, dar mult mai prietenos. Adică prima lui parte e o coborâre faină care se transformă într-un fals plat în coborâre. Întâlnești la tot pasul fie bicicliști fie oameni care bat muntele la pas. Fals platul ăsta se termină în dreptul unei construcții de lemn, care în curte are 3 mese și ceva scaune. Normal intru. Gazdele o familie de oameni pe la 70 de ani, servesc bunătăți făcute la ei in casă. Cafea, ceai, prăjituri și ceva mai serios de mâncare. Anormal de data asta, dar mai bag o prajitură și o cafea. Nu vă mai spun cum se numește locul, dar puteți să mă credeți, prajitura a fost DELICIOASĂ.
Toate astea se întâmplă în umrba Schafberg-ului, muntele despre care v-am povestit.
De la căsuța fără nume, drumul din pacate continuă pe asfalt pe lângă Schwarzensee, un lac mic dar incredibil de frumos. De aici, tot pe asfalt, drumul coboară până în apropiere de St Wolfgang, localitate care dă numele lacului Wolfgangsee. Ca să ajung înapoi la mașină am ales să ocolesc lacul și să mă bucur de priveliștea localitații St Wolfgang de pe malul opus ei. Asta pentru că o parte a lacului are o pistă accesibilă bicicliștilor care te scoate fix in St Gilgen. Aaaaa de St Gilgen sunt îndrăgostit. E incredibil de frumos.
De aici până la mașină un pic de asfalt un pic de pistă pe malul lacului și gata. În mare au fost 47 de km cu un vertical de aproximativ 900 de metri. Eu cu 3 opriri, ultima la bere, am facut 4 ore. Dacă merită clar da. Dacă vă ecomand, cu siguranță, pentru că traseul e frumos, are locuri pitorești și vezi multe.
Așa că nu stați în casă. Natura are multe încă de oferit.
