2014

01.01.2014.

180 cm. 115 kg.

Cu toate ca faceam sport in mod cat de cat regulat, nu scapam de asta nici in ruptul capului: de cate ori mergeam sa-mi fac analizele, auzeam cum cineva (adica medicul) imi spunea ca nu e ok, ca trebuie sa schimb ceva .

E drept ca la 115 kg nu era inca dramatic, dar incepeam sa aud semnalul de alarma. Mai vedeam pe la TV persoane pe la 180 kg, 200kg, care ajungeau la spital pe masa de operatie pentru micsorarea stomacului si alte de-astea. Ma si vedeam super obez, la 200 kg, fara sa ma pot misca. Jur ca era un gand infricosator.

Acum sa va si spun cum am ajuns aici. Trebuie sa recunosc ca mie unul nu mi-a fost foarte greu. Pana pe la 26 de ani aveam 67 de kg si totul era ok. Apoi au venit job-urile sedentare, care necesita mult stat la birou si efort fizic minimal. Job-uri care ma aduceau in toiul noptii acasa cand, normal, rupeam frigiderul si mancam orice prindeam prin casa. Si tot asa, incet dar sigur, in ani de zile am ajuns la minunata performanta sus amintita.

Drept e ca aveam cantar acasa, dar el nu era prietenul meu. Si, cu toate ca faceam sport “cat de cat”, am ajuns la 115  kg. Am realizat asta cand am regasit cantarul si am avut un soc. In plus, discutam cu prietenii despre diverse trasee montane de iarna mega faine, la care din cauza greutatii puteam doar visa. Si, dupa ce toamna anului 2013 a fost o toamna cu multe iesiri la picior pe munte unde ma cam prindea noaptea  ( pentru ca apusurile pe munte sunt faine ), am ajuns la concluzia ca e musai sa schimb ceva.

Trebuie sa recunosc ca nu am fost la un nutritionist care sa imi spuna ce si cum ar fi de facut. Calea pentru mine a fost sa vorbesc cu un prieten bun care a facut si face si acum sport la un alt nivel decat fac eu si care m-a indrumat. A fost suficient de motivant pentru mine incat sa ma apuc de ceea ce aveam de facut.

Asa ca in primavara anului 2014, cum s-a topit zapada, am sarit pe bicicleta si am inceput. Iesiri de 1 h – 1.5 h, in anumiti parametri de puls, de 4 ori pe saptamana si o iesire mai lunga in weekend. Nu pot sa va spun cat e de greu sa mergi incet si cu puls mic. Nu pot sa va spun cat e de greu sa te sune prietenii sa iesi cu ei si tu sa spui: nu merg, eu ies singur.

Am uitat un lucru esential. Am uitat sa va spun ca sportul fara dieta nu da rezultate. Sa vedeti ce greu e sa nu mai mananci dupa ora 16 decat un mar verde si sa bei apa. Nu cred ca vreti sa va spun ca la o anumita ora iti e foame, asa de foame ca iti vine sa mananci si pietre si tu mergi sa bei apa pentru a alunga senzatia de foame. Dar cel mai greu si mai greu, pe langa toate astea, a fost ca de cate ori ieseam cu prietenii la bere eu beam apa plata si ei radeau de mine, de fiecare data, pe tema asta. Restul e istorie si o poveste frumoasa.

Si uite asa, in decursul anului 2014 cantarul a devenit unul dintre prietenii mei cei mai buni: ne vedeam zilnic si imi facea placere sa ma intalnesc cu el. Asta pentru ca dupa 30 de zile au aparut primele rezultate semnificative. Minus 6 kg. Asta insemna ca la concursurile de bike am inceput sa merg mai bine. Semnificativ mai bine pe aceleasi trasee facute si cu un an inainte. A urmat un an cu multi km pe bicicleta, un an cu multe concursuri faine, un an cu schimbari in diverse domenii. Primul a fost garderoba. Am pierdut 2 masuri la haine: de la XL am ajuns la M. Pe de alta parte, am pierdut o anumita parte din prieteni, dar am castigat altii. Se spune ca pana la urma in viata exista un echilibru si asta e foarte adevarat.

Antrenamentul, kg pierdute si masura M la haine m-au ajutat sa am rezultate decente la care nu speram in diverse competitii sportive. M-am apucat de trail running, am participat si aici la cateva competitii care mi-au facut reala placere, desi eram departe de podium. Podiumul meu au fost 29 kg pierdute in 9 luni in anul 2014. Pana la 100 de kg a fost usor. Greul a inceput de la 100 kg in jos. Acolo a fost lupta crunta, in principal cu mentalul meu.

Ii sunt recunoscator prietenului meu pentru sfaturile pe care mi le-a dat si fara de care mi-ar fi fost mult mai greu. Ii multumesc bicicletei Merida care a avut taria sa imi sustina kg in acel an si ii promit ca nu o sa ne despartim niciodata.

2014 a fost anul in care viata mea a luat o alta directie si asta doar datorita faptului ca am avut puterea sa fac ceva cu viata si corpul meu. A fost anul in care am inceput sa ma gandesc serios sa revin la ceea ce uitasem. La sport, la lucrurile simple si la chestiile care conteaza cu adevarat.

Am ajuns intre timp sa fac ceea ce imi place si incerc acum sa fac o afacere din pasiunea asta. Pana la urma schimbarea e la indemana fiecaruia , trebuie doar sa vrem sa ne apucam sa facem ceva cu adevarat.